Politica de coeziune a Uniunii Europene este finanţată prin două instrumente structurale: fondurile structurale (Fondul Social European şi Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDER) şi fondul de coeziune.

FSE sprijină investiţiile în capitalul uman, dezvoltarea şi formarea profesională a resurselor umane, în concordanţă cu Strategia Europeană pentru Ocupare revizuită, în timp ce FEDER sprijină investiţii în infrastructură şi scheme de granturi pentru întreprinderi mici şi mijlocii, cercetare şi dezvoltare, transfer tehnologic, construcţie instituţională şi asistenţă tehnică. În România, FSE susţine dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii prin asigurarea oportunităţilor egale de învăţare pe tot parcursul vieţii şi dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi incluzive care să conducă, până în 2015, la integrarea durabilă pe piaţa muncii a 900.000 de persoane

FSE sprijină investiţiile în dezvoltarea resurselor umane direcţionate către următoarele priorităţi:

1. Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă, întreprinderilor şi antreprenorilor pentru sprijinirea schimbărilor economice prin:

a. promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi creşterea investiţiilor în capitalul uman pentru asigurarea accesului la formare, dezvoltarea calificărilor şi competenţelor profesionale, diseminarea mijloacelor TIC, e-learning, promovarea antreprenoriatului şi inovaţiei, precum şi iniţierea de afaceri;

b. elaborarea şi diseminarea unor forme inovative şi mai productive de organizare a muncii, identificarea competenţelor şi profesiilor cerute pe piaţa muncii, dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru ocupare şi formare.

2. Încurajarea accesului la ocupare şi incluziune sustenabilă pe piaţa muncii pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi a celor inactive, precum şi prevenirea şomajului în special în rândul şomerilor pe termen lung şi a tinerilor prin:

a. implementarea măsurilor active şi preventive cum ar fi formarea personalizată, căutarea unui loc de muncă, reorientare şi iniţiere de afaceri;

b. accesul la piaţa forţei de muncă prin creşterea participării femeilor, a migraţilor;

c. modernizarea şi consolidarea instituţiilor şi serviciilor publice de ocupare.

3. Sprijinirea incluziunii sociale în rândul persoanelor dezavantajate în vederea susţinerii integrării lor în muncă şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii prin:

a. integrarea şi (re)inserţia pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate prin măsuri de ocupare în domeniul economiei sociale, facilitarea accesului la educaţie şi formare profesională;

b. diversitatea la locul de muncă şi combaterea discriminării pe piaţa muncii.

4. Extinderea şi îmbunătăţirea investiţiei în capitalul uman prin elaborarea şi implementarea reformelor în sistemele de educaţie şi formare precum şi crearea de reţele între instituţii de învăţământ superior, centre de cercetare şi dezvoltare şi întreprinderi.

5. Promovarea parteneriatelor la nivel naţional, local şi transnaţional prin colaborarea actorilor relevanţi pentru sprijinirea reformelor în domeniul ocupării şi a incluziunii pe piaţa muncii.

In cadrul obiectivului Convergenţă, intervenţiile FSE susţin extinderea şi îmbunătăţirea investiţiei în capitalul uman prin:

1. dezvoltarea şi implementarea de reforme în educaţie şi formare pentru a răspunde priorităţilor unei societăţi bazate pe cunoaştere şi a necesităţii de învăţare pe tot parcursul vieţii;

2. creşterea participării în educaţie şi formare iniţială şi continuă, inclusiv prin acţiuni de reducere a abandonului şcolar, egalitate de şanse şi creşterea accesului şi calităţii în educaţie şi formare;

3. dezvoltarea potenţialului uman în cercetare şi inovare, prin studii post-universitare şi formarea cercetătorilor. În aceeaşi măsură, Fondul Social European sprijină acţiunile transnaţionale şi interregionale prin schimbul de informaţii, experienţe, rezultate şi bune practici.

FSE - cheltuieli si activitati eligibile

Consideraţii generale ale FSE - pe bază de rambursare a cheltuielilor eligibile:

- începutul perioadei de eligibilitate trebuie să coincidă cu data de aprobare a Programului Operaţional pentru pentru perioada 2007 – 2013;
- sfârşitul perioadei de eligibilitate pentru efectuarea cheltuielilor şi derularea activităţilor este 31 decembrie 2015.
Concordanţa cu:
- Politica comunitară;
- Regulamentul FSE;
- Programul Operaţional;
- Domeniul prioritar descris in Programul Complement;
- Legislaţie naţională.

Cheltuieli eligibile:
Faptul că un proiect este considerat eligibil pentru cofinanţare din FSE nu înseamnă neparat că cheltuielile angajate de proiect sunt declarate eligibile doar pe aceasta bază, trebuind să ţină seama şi de condiţiile generale şi specifice de eligibilitate. De aceea este necesar ca beneficiarul să diferenţieze aceste cheltuieli.

Astfel, cheltuielile sunt eligibile dacă sunt îndeplinite următoarele:
Condiţii generale:
- cheltuielile sunt reale, efective, realizate în perioada derulării unui proiect aprobat, în interiorul perioadei de eligibilitate a POS DRU. Aceasta înseamnă că o cheltuială nu poate fi decontată/rambursată dacă este făcută înainte de aprobarea proiectului sau după încetarea duratei proiectului.
- proiectele pot fi aprobate şi derulate în perioada de eligibilitate a POS DRU, respectiv 2007-2013 pentru contractare si 2007-2015 pentru derularea efectivă.
Condiţii specifice
Sunt considerate eligibile următoarele tipuri de cheltuieli:
- alocaţiile sau salariile plătite de un terţ in beneficiul participanţilor la o operaţiune/proiect finanţat din FSE şi certificate către beneficiar;
- în cazul granturilor, costurile indirecte care nu pot depăşi 20% din cele directe;
- costurile de amortizare a bunurilor depreciabile alocate pe durata operaţiunii, în măsura în care nu sunt procurate dintr-un grant public;
- cheltuieli de management (maxim 3%);
- taxe notariale şi legale în limita plafonului maxim prevăzut de L 36/1995, dacă sunt direct legate de implementarea proiectului;
- cheltuieli de consultanţă direct legate de implementarea proiectului;
- cheltuieli legate de contabilitate direct legate de implementarea proiectului;
- costuri de audit conform cerinţelor PO, cu excepţia auditului final al proiectului, deoarece acesta se efectuează după terminarea proiectului;
- leasing-ul de echipamente în limitele legale; leasing-ul este finanţabil doar pe perioada implementării proiectului;
- costuri de regie ( electricitate, apă,chirie, costuri cu personalul implicat direct în proiect ) în cazul în care aceste costuri sunt reale şi legate de implementarea proiectului, în limita de 2%.
Sunt considerate neeligibile următoarele tipuri de cheltuieli:
- costul deprecierii unui bun sau echipament care a făcut obiectul achiziţiei dintr-un ajutor comunitar sau de stat;
- achiziţia de bunurilor imobile;
- dobânzi şi comisioane bancare;
- tranzacţii financiare;
- taxe pentru administrare de conturi, cu excepţia cazurilor când în Programul Operaţional se specifică obligativitatea deschiderii unui
cont distinct pentru gestionarea proiectului;
- comisioane/pierderi din tranzacţii valutare;
- litigiile şi penalităţile;
- cheltuieli pentru achiziţii de echipamente şi maşini second-hand;
- cheltuielile de construcţii şi reparaţii, cu excepţia amenajărilor pentru nevoile persoanelor cu disabilităţi şi dacă această amenajare este considerată ca una de mică anvergură;
- investiţiile în maşini, dispozitive şi echipamente a căror valoare totală depăşeşte 10% din costul proiectului;
- achiziţia de automobile;
- asigurări.

Principiul Parteneriatului din perspectiva FSE

Principiul parteneriatului implică o colaborare strânsă pe bază de dialog sistematic între toate organismele implicate în administrarea diferitelor fonduri şi programe; consultarea şi implicarea tuturor partenerilor încă din fazele iniţiale de programare, precum şi în etapa de implementare. Punerea în practică presupune o dublă abordare: de ”sus în jos”, prin luarea în considerare a planurilor şi strategiilor sectoriale elaborate la nivel naţional, cât şi de „jos în sus”, prin utilizarea informaţiilor transmise prin Planurile de Dezvoltare Regională. Principiul Parteneriatului promovează o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale, regionale şi locale, partenerii economici şi sociali şi alte organisme competente, consideraţi actori relevanţi în gestionarea şi absorbţia fondurilor structurale. Acest principiu este relevant pentru gradul de descentralizare care caracterizează întreaga politică de coeziune economică şi socială precum şi aplicabilitatea principiului subsidiarităţii Conform Regulamentelor Consiliului European în cadrul Statului Membru parteneriatele presupun implicarea actorilor relevanţi precum: autorităţile regionale, locale, urbane şi alte autorităţi publice competente; parteneri economici şi sociali; orice alt organism considerat a fi în măsură să reprezinte societatea civilă, organizaţiile civile şi organismele însărcinate cu promovarea egalităţii dintre bărbaţi şi femei.

Formalizarea parteneriatelor implică: o structură legală, un comitet de conducere(reprezentanţii tuturor partenerilor); un sector definit şi activităţi stabilite, grupate pe domenii de activitate; un plan de activitate; resursele necesare (personalul, sediile, aspectele financiare). Încurajarea parteneriatului poate fi realizată prin „crearea unor structuri regionale/naţionale care să răspundă de definirea şi dezvoltarea parteneriatelor şi care va finanţa, monitoriza, evalua şi susţine parteneriatele” (prima Conferinţă Naţională privind parteneriatele – Bucureşti 11 aprilie 2006, în cadrul Proiectul PHARE nr. RO2003/ 005-551.05.01.04.01.01, asistenţă acordată MMSSF pentru elaborarea şi implementarea politicii din domeniul ocupării).

De ce avem nevoie de parteneriate? Parteneriatele îmbunătăţesc gradul de coordonare a politicilor şi de adaptare la condiţiile specifice locale; conduc la o mai bună utilizare şi orientare a programelor; integrează preocupările societăţii civile în exerciţiile de planificare strategică printr-o participare democratică mai mare şi mai extinsă geografic; stimulează implicarea companiilor private în proiectele locale; promovează un grad mai mare de satisfacţie faţă de politicile publice. (parteneriatele locale OCDE pentru o administraţie publică mai bună, 2001). Din experienţa anterioară au rezultat următoarele avantaje a parteneriatelor: o mai bună coordonare a activităţilor, transparenţă în acţiunile întreprinse, dezvoltarea unei mai bune capacităţi instituţionale la nivel sectorial (este vorba despre activităţi sau operaţiuni dintr-un anumit domeniu/sector) şi teritorial; o mai bună absorbţie a resurselor prin îmbunătăţirea procesului de identificare a nevoilor, prioritizarea acestora la nivel regional, sectorial, de domeniu şi identificarea de soluţii adecvate finanţabile din Fondul Social European şi o mai bună diseminare a informaţiilor.

Parteneriatul a fost definit ca fiind ”o metodă de succes pentru rezolvarea problemelor la nivel regional şi local” (Paolo PEDROSO, Conferinţa “Lecţii învăţate în cadrul procesului elaborării în parteneriat a Planurilor Regionale de Acţiune pentru Ocupare”19.07.2006, Bucureşti). Parteneriatul la nivel regional şi local pot fi utilizate pentru recunoaşterea comună existenţei unei probleme, discutarea unor soluţii alternative; adoptarea unor strategii comune; întărirea unei strategii comune la fiecare nivel de responsabilitate. Parteneriatul la nivel local permite o mai bună identificare a problemelor comunităţii, găsirea de noi resurse şi parteneri; depăşirea obstacolelor datorate lipsei de comunicare; o mai bună folosire a oportunităţilor.

Exemple de obiective urmărite de parteneriate din diferite State Membre: În Irlanda, parteneriatele au fost formate pentru promovarea egalităţii de şanse şi integrării socio-economice; În Marea Britanie, parteneriatele locale au fost formate pentru rezolvarea diferitelor probleme ale comunităţii prin cooperare la nivel local; În Austria (Pacte Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă TEP), parteneriatele sunt formate pentru o mai bună coordonare şi corelare a politicii de ocupare a forţei de muncă cu alte politici în scopul ameliorării situaţiei ocupării forţei de muncă la nivel regional şi local (forumul OCDE LEED pe teme de parteneriate şi administraţie locală). Parteneriatele au cunoscut diferite motivaţii precum: În Catalonia/Spania: politica UE de ocupare a forţei de muncă a reprezentat motivaţia şi punctul de plecare al formării parteneriatelor în Catalonia; În Ungaria: creşterea ratei şomajului, deplasarea forţei de muncă şi ineficienţa comunicării între organizaţii; În Norvegia: necesitatea unei dezvoltări economice ulterioare şi coordonarea intersectorială a activităţilor la nivel naţional; În Portugalia: experienţa anterioară în domeniul parteneriatelor şi necesitatea unui proces mai descentralizat de dezvoltare a politicilor (forumul OCDE LEED pe teme de parteneriate si administraţie locală).

SURSA: Buletin Informativ POS DRU Nr. 4

Additional information